Ploaia

În ultimele luni ploaia a încheiat un contract cu soarele, se pare că în favoarea ploii de data asta. Anul acesta mai mult ca niciodata iubesc ploia şi mai ales iubesc a mă plimba prin ploaie..îmi place mirosul ploii, atingerea picăturilor, tot.. şi mai ales să mă plimb desculţă prin ploaie. Ieri în timp ce ploua atât de tare încât vizibilitatea era zero iar  eu.. priveam cu zâmbetul pe buze pe balcon uitându-mă la stopii giganţi de ploaie şi mă gândeam la un sigur lucru.. sa caut jocuri cu masini pe http://www.xjocuri.com/jocuri-gta.html  şi am început să iubesc şi mai tare ploaia ca am timp sa ma joc. Am început să iau de cele mai multe ori umbrela degeaba, pentru că nu prea o deschid. Îmi place să fiu mângâiată. Şi oricât de ciudat ar suna pentru unii atunci când stropii de ploaie îmi ating părul arată mult mai frumos decât aş putea să îl aranjez eu. Nu pot decât în timp ce mă bucur de prospeţimea ploii să ma bucur de jocul nou cu tancuri pe care l-am gasit. Îmi place să dechid geamul şi să inspir, să îmi întind mâinile să fiu mângâiată de stropii de ploaie şi să admir din nou arta.

O întâmplare haioasă

Astăzi mă îndreptam spre Oficiul Poştal împreună cu sora mea. La câţiva metri era o bicicletă parcată. Văd un băiat pe la 17 ani cum se uita cu grijă, trece strada în grabă şi priveşte în jur să nu-l vadă nimeni. Apoi fuge să ia bicicleta. Se urcă pe ea. Spiritul civic din mine, mă îndeamnă să alerg să salvez situaţia. Aşadar cu mult curaj am reuşit să-l prind de coşul din spate al bicicletei. Şi stringând indignată îl întreb: “Ce faciiii?”. Se uită speriat şi surprins la mine[nu s-a asteptat]. Între timp iese propietarul bicicletei ţipând şi alergând speriat[eu ţineam de bicicleta încă],dar dintr-o dată răsuflă liniştit. Era nepotul lui încercând să-i facă o farsă unchiului căruia i s-au mai furat 3 biciclete anul acesta. Mda  ) În final toată lumea râdea, inclusiv poştăriţele care au văzut şi auzit o parte din această întâmplare.

Viaţa îţi rezervă tot felul de întâmplări, dupa cum spuneam într-o altă postare atunci când vin, uimeşte-0!

De unde vine bucuria?

O să încep această postare adresându-vă o întrebare: Ai nevoie de vreun stimulent pentru a fi bucuros?

De cele mai multe ori dacă viaţa noastră nu se desfăsoară conform planului stabilit de noi, ia naştere frustrarea, care la rândul ei dă naştere altor stări care nu fac decât să fure mai mult din adevarata ta  identitate.

Ne dorim ca ceva frumos să ne atingă, perfect normal. E simplu. E vorba de o alegere şi e la un pas de tine. Însă e mult mai uşor să te complaci într-o anumită stare, să te hraneşti cu iluzii decât să faci acea alegere. Şi ce dacă ninge? şi ce dacă nu a venit primăvara? am nevoie de un anumit anotimp să mă bucur de viaţă? să apreciez ce este în jurul meu? Şi ce dacă eşti prins în trafic? dă drumul la muzică şi bucura-te de un timp cu tine. De un timp cu Cel care te cunoaşte cel mai bine.

Bucură-te dimineaţa când te trezeşti, bucură-te atunci când mergi spre locul de muncă, spre şcoală, priveşte în jur, admiră Creaţia. Când a fost ultima dată când te-ai oprit să priveşti o floare, să admiri un cer înstelat, noros, un căţel, fulgii de nea?? Să te bucuri de compania celor dragi, de gustul unei prăjituri şi să apreciezi pe cel ce a făcut-o?

Dar noi trăim într-un secol unde totul se face instant, la repezeală. Iubim instant, mâncam instant şi din păcate şi în viaţa spirituală vrem totul instant, ca Dumnezeu să ne raspundă atunci când vrem, te simţi prea puţin important în ochii Lui şi dovedeşti a avea o credinţa tot…instantă. Când ne vom maturiza încât să aşteptăm cu răbdare şi în acelaşi timp să ne bucurăm de viaţă?? Doamne cât pierdem…

Am citit acum câţiva ani că plictiseala= goliciune sufletească. Atunci am fost puţin suprinsă de această interpretare, acum o îmbraţişez cu dragoste :) .

E imposibil să te plictiseşti atunci când inima ta e plină de iubirea Lui. Indiferent de anotimp, de probleme, nimeni şi nimic nu-ţi poate fura această bucurie. NIMENI. Nu sunt doar vorbe, sunt lucruri pe care subsemnata le-a trăit şi le trăieşte. Am învăţat că viaţa poate fi la fel de frumoasă şi atunci când lucrurile nu se întâmplă cum doresc sau în ordinea în care îmi doresc. Am renunţat să-mi mai planific viitorul, ci pur şi simplu să mă bucur de prezent, să mă bucur de Dumnezeu în orice moment, încredinţată că nu trebuie să mă ingrijorez de nimic. El are totul sub control. Nu e nimic mai frumos decât să mergi cu El de mână şi să te bucuri în acelaşi timp de tot ce te înconjoară. Am ajuns în acest secol al vitezei să credem că anumite lucruri ni se cuvin, uitând să le apreciem.

Mie imi place şi atunci când îmi pregătesc cafeaua să ascult o melodie bună, frumoasă şi pur şi simplu să ma bucur de acel  moment. Mai ales îmi place să fac asta cu perdeaua dată la o parte şi privind spre Cer, zâmbind şi multumindu-i Scumpului Meu pentru locul pregătit…pentru tot. Mai ales pentru acele momente grele, care mi-au dăruit cele mai bogate experienţe.

Să ne bucurăm şi să iubim aşa cum o fac copii. Necondiţionat. Ei trăiesc fiecare moment, nu-şi fac griji pentru viitor… trăiesc prezentul.

Nu uita, mai presus de credinţă e iubirea. Dumenzeu este Iubire. Bucuria vine din Iubire, din El.

Fericirea e la un pas de locul în care te afli. O singură alegere şi ai ajuns acolo.