Ploaia

În ultimele luni ploaia a încheiat un contract cu soarele, se pare că în favoarea ploii de data asta. Anul acesta mai mult ca niciodata iubesc ploia şi mai ales iubesc a mă plimba prin ploaie..îmi place mirosul ploii, atingerea picăturilor, tot.. şi mai ales să mă plimb desculţă prin ploaie. Ieri în timp ce ploua atât de tare încât vizibilitatea era zero iar  eu.. priveam cu zâmbetul pe buze pe balcon uitându-mă la stopii giganţi de ploaie şi mă gândeam la un sigur lucru.. sa caut jocuri cu masini pe http://www.xjocuri.com/jocuri-gta.html  şi am început să iubesc şi mai tare ploaia ca am timp sa ma joc. Am început să iau de cele mai multe ori umbrela degeaba, pentru că nu prea o deschid. Îmi place să fiu mângâiată. Şi oricât de ciudat ar suna pentru unii atunci când stropii de ploaie îmi ating părul arată mult mai frumos decât aş putea să îl aranjez eu. Nu pot decât în timp ce mă bucur de prospeţimea ploii să ma bucur de jocul nou cu tancuri pe care l-am gasit. Îmi place să dechid geamul şi să inspir, să îmi întind mâinile să fiu mângâiată de stropii de ploaie şi să admir din nou arta.

O întâmplare haioasă

Astăzi mă îndreptam spre Oficiul Poştal împreună cu sora mea. La câţiva metri era o bicicletă parcată. Văd un băiat pe la 17 ani cum se uita cu grijă, trece strada în grabă şi priveşte în jur să nu-l vadă nimeni. Apoi fuge să ia bicicleta. Se urcă pe ea. Spiritul civic din mine, mă îndeamnă să alerg să salvez situaţia. Aşadar cu mult curaj am reuşit să-l prind de coşul din spate al bicicletei. Şi stringând indignată îl întreb: “Ce faciiii?”. Se uită speriat şi surprins la mine[nu s-a asteptat]. Între timp iese propietarul bicicletei ţipând şi alergând speriat[eu ţineam de bicicleta încă],dar dintr-o dată răsuflă liniştit. Era nepotul lui încercând să-i facă o farsă unchiului căruia i s-au mai furat 3 biciclete anul acesta. Mda :) ) În final toată lumea râdea, inclusiv poştăriţele care au văzut şi auzit o parte din această întâmplare.
Viaţa îţi rezervă tot felul de întâmplări, dupa cum spuneam într-o altă postare atunci când vin, uimeşte-0!

De unde vine bucuria?

O să încep această postare adresându-vă o întrebare: Ai nevoie de vreun stimulent pentru a fi bucuros?
De cele mai multe ori dacă viaţa noastră nu se desfăsoară conform planului stabilit de noi, ia naştere frustrarea, care la rândul ei dă naştere altor stări care nu fac decât să fure mai mult din adevarata ta  identitate.
Ne dorim ca ceva frumos să ne atingă, perfect normal. E simplu. E vorba de o alegere şi e la un pas de tine. Însă e mult mai uşor să te complaci într-o anumită stare, să te hraneşti cu iluzii decât să faci acea alegere. Şi ce dacă ninge? şi ce dacă nu a venit primăvara? am nevoie de un anumit anotimp să mă bucur de viaţă? să apreciez ce este în jurul meu? Şi ce dacă eşti prins în trafic? dă drumul la muzică şi bucura-te de un timp cu tine. De un timp cu Cel care te cunoaşte cel mai bine.
Bucură-te dimineaţa când te trezeşti, bucură-te atunci când mergi spre locul de muncă, spre şcoală, priveşte în jur, admiră Creaţia. Când a fost ultima dată când te-ai oprit să priveşti o floare, să admiri un cer înstelat, noros, un căţel, fulgii de nea?? Să te bucuri de compania celor dragi, de gustul unei prăjituri şi să apreciezi pe cel ce a făcut-o?
Dar noi trăim într-un secol unde totul se face instant, la repezeală. Iubim instant, mâncam instant şi din păcate şi în viaţa spirituală vrem totul instant, ca Dumnezeu să ne raspundă atunci când vrem, te simţi prea puţin important în ochii Lui şi dovedeşti a avea o credinţa tot…instantă. Când ne vom maturiza încât să aşteptăm cu răbdare şi în acelaşi timp să ne bucurăm de viaţă?? Doamne cât pierdem…
Am citit acum câţiva ani că plictiseala= goliciune sufletească. Atunci am fost puţin suprinsă de această interpretare, acum o îmbraţişez cu dragoste :) .
E imposibil să te plictiseşti atunci când inima ta e plină de iubirea Lui. Indiferent de anotimp, de probleme, nimeni şi nimic nu-ţi poate fura această bucurie. NIMENI. Nu sunt doar vorbe, sunt lucruri pe care subsemnata le-a trăit şi le trăieşte. Am învăţat că viaţa poate fi la fel de frumoasă şi atunci când lucrurile nu se întâmplă cum doresc sau în ordinea în care îmi doresc. Am renunţat să-mi mai planific viitorul, ci pur şi simplu să mă bucur de prezent, să mă bucur de Dumnezeu în orice moment, încredinţată că nu trebuie să mă ingrijorez de nimic. El are totul sub control. Nu e nimic mai frumos decât să mergi cu El de mână şi să te bucuri în acelaşi timp de tot ce te înconjoară. Am ajuns în acest secol al vitezei să credem că anumite lucruri ni se cuvin, uitând să le apreciem.
Mie imi place şi atunci când îmi pregătesc cafeaua să ascult o melodie bună, frumoasă şi pur şi simplu să ma bucur de acel  moment. Mai ales îmi place să fac asta cu perdeaua dată la o parte şi privind spre Cer, zâmbind şi multumindu-i Scumpului Meu pentru locul pregătit…pentru tot. Mai ales pentru acele momente grele, care mi-au dăruit cele mai bogate experienţe.
Să ne bucurăm şi să iubim aşa cum o fac copii. Necondiţionat. Ei trăiesc fiecare moment, nu-şi fac griji pentru viitor… trăiesc prezentul.
Nu uita, mai presus de credinţă e iubirea. Dumenzeu este Iubire. Bucuria vine din Iubire, din El.
Fericirea e la un pas de locul în care te afli. O singură alegere şi ai ajuns acolo.

E viu!

Astăzi se sărbătoreşte intrarea Domnului Isus în Ierusalim.  O intrare umilă, pe un măgăruş, dar însoţită de cântări de laudă şi bucurie la adresa lui Isus. Mulţimea aşternându-şi hainele hainele pe drum şi ramuri din copaci, cântând în cor : “Osana în cerurile prea înalte” . Ce imagine!
Peste doar câteva zile, Acela care a intrat întâmpinat de strigăte de bucurie  avea să fie condamnat şi răstignit de acelaşi popor.
De astăzi într-o săptămână vom sărbători Paştele, Învierea Domnului Isus. Mi se pare absolut jignitor la adresa Divinităţii înlocuirea semnificaţiei/importanţei  Paştelui cu un iepuraş. Cum este posibil să înlocuim cea mai supremă dovadă de iubire din istoria omenirii cu un iepuraş??? Oare atât de insensibilă şi ignorantă a devenit lumea?
Îmi place mereu în săptămâna dinaintea Paştelui să citesc din Matei 26-28.  Este descris întregul episod al suferinţei, al morţii şi învierii  din viaţa Mântuitorului şi în acele momente în mintea mea încep a se proiecta diferite imagini în timp ce citesc şi nu îmi pot stăpâni lacrimile. Mereu vorbim despre moartea lui Isus ca fiind un gest nobil pentru creştinism, o dovadă de iubire, dar ne gândim vreodată cât a suferit El? preţul pe care l-a plătit cu propriul Său sânge? Durerile rănilor provocate de păcatul nostru? paharul suferinţei pe care l-a băut pentru tine şi pentru mine?
“Dar El era străpuns pentru păcatele noaste şi zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa, care ne dă pacea a căzut peste El şi prin rănile Lui suntem tămăduiţi.” Isaia 53:5
Toate fiindcă  atât de mult a iubit lumea.
Prin moartea Sa a rupt orice lanţ al păcatului. Prin sângle Său ne-a curăţit. Prin Învierea Sa ne-a redat adevărata viaţă. Ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică.
Din iubire Isus s-a jertfit, cu iubire ne invită să trăim o altfel de viaţă. Unde îngrijorările şi teama sunt înlocuite cu încredere şi pace. Unde ia naştere speranţa şi dragostea capătă o dimensiune incomensurabilă. Unde sufletul îşi găseşte adăpost şi odihnă.  Unde Cel ce este Omniprezent, Omnipotent şi Omniscient, relaţionează într-un mod personal şi intim cu noi. Unde bucuria nu se sfârşeşte,  ci creşte zi de zi în acelaşi ritm cu dorinţa noastră de a gusta cât mai mult din Cel ce este Iubire.
E viu! Hristos e viu! Şi trăieşte în mine şi în tot ce mă-nconjoară. Mi-a schimbat lumea, mi-a schimbat orizonturile. Trăieşte şi cea mai mare dorinţă pe care o are  este să te iubească, nu doar o viaţă, ci o eternitate. Într-un mod indescriptibil şi autentic.

8 martie

Astăzi se celebrează Ziua Mamei şi Ziua Femeii.
Nu pot spune decât un MARE mulţumesc lui Dumnezeu pentru mama care mi-a dăruit-o. Mai mult decât o mamă este şi un model de viaţă pentru mine. De la mama am învăţat cum să cresc, să mă dezvolt ca o femeie înţeleaptă, plină de dragoste şi sacrificiu, răbdare şi mai presus de orice, am învaţat de la mama să trăiesc prin credinţă, să mă încred cu toată fiinţa în Dumnezeu şi să dezvolt o relaţie profundă cu Dumnezeu. Să am propriile experienţe cu El.
Mama e cea mai gingaşă, parfumată şi frumoasă floare. Mereu ne-a iubit in ciuda tuturor lucrurilor şi ne-a pus mai presus de fiinţa ei.
Mama e cea mai strălucitoare rază de soare. Îmbrăcată în înţelepciune, ea respiră dragoste prin fiecare por, are cele mai calde îmbraţişări şi cele mai dulci sărutări.
Mama are atâta bucurie şi entuziasm pentru noi, nu mai menţionez de răbdare…povestim, râdem, plângem şi ne rugăm împreună.
Mama are atâtea calităţi încât nu le pot cuprinde în câteva rânduri.
Mama m-a învăţat cum să mă dezvolt ca femeie privind în scriptură, la exemplele biblice. Să cresc spiritual uitându-mă spre Cer indiferent de circumstanţele vieţii.
O iubesc pe mama atât de mult încât nu pot descrie în cuvinte ce înseamnă pentru mine. Fără mama, poate nu aş fi fost femeia care am devenit. Dumnezeu e incredibil de bun!
La mulţi ani, mamă!

Devotament

Astăzi am terminat de citit o carte extrem de motivantă şi o adevărată sursă de inspiraţie.  Este vorba despre viaţa marelui evanghelist Dwight L. Moody.
H. Varley spunea :” Lumea încă nu a văzut ce poate face Dumnezeu în omul, cu omul şi prin omul care este pe deplin încredinţat Lui.” Acestea au fost spuse la scurt timp dupa ce l-a cunoscut pe Dwight L. Moody. Recomand cu căldură să citiţi măcar o carte despre Moody. Este incredibil ce impact a avut acest om asupra umanităţii, deoarece în viaţa Lui a domnit pe deplin Dumnezeu. Mulţi dintre cei atinşi de Dumnezeu prin Moody au avut o influenţă incredibilă la rândul lor asupra omenirii. În ajunul morţii Moody rostea:”A vedea steaua Domnului este bine, dar a-L vedea faţă în faţă e mult mai bine[...] Pământul se depărtează, cerul de deschide în faţa mea.” Iată cateva lucruri care au facut din acest om un titan al credinţei:
1. Moody a fost un om pe deplin predat Domnului.
2. A fost un om al rugăciunii.
3. A studiat adânc şi practicat Biblia.
4. A fost un om smerit.
5. A fost cu totul eliberat de iubirea de bani.
6. A fost mistuit de o dorinţă înflăcărată pentru mântuirea celor pierduţi.
7. A fost îmbrăcat cu putere de Sus.
Mâine încep a studia o altă carte pe care o aştept cu nerăbdare de când mi s-a recomandat. Abia aştept!
O cunoştinţă spunea:” Coincidenţa este modul lui Dumnezeu de a-şi proteja anonimatul.” Cât adevăr! Eu, personal nu cred în coincidenţe cu atât mai mult cu cât aceste cărţi au venit la momentul potrivit în viaţa mea, dezvoltând în mine mai mult ceea ce El a sădit. Nici nu pot descrie în cuvinte ce înseamnă Dumnezeu pentru mine şi modalităţile prin care El îmi arată zi de zi ce înseamna a gusta din viaţa cu El. E un gust unic, de neînlocuit.